MOÁRĂ, mori, s.f. 1. Instalaţie special amenajată pentru măcinarea cerealelor; clădire, construcţie prevăzută cu asemenea instalaţii. ♢ Expr. A-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) (cuiva) gura ca o moară (hodorogită sau stricată, neferecată etc.) = a vorbi mult (şi inutil), a nu-i tăcea gura. Ca la moară = a) pe rând, în ordinea sosirii; b) (în legătură cu verbele „a intra“, „a ieşi“ sau cu echivalentele acestora) într-un continuu du-te-vino. A(-i) da (cuiva) apă la moară = a-i crea cuiva o situaţie favorabilă, a-i înlesni să facă un anumit lucru; a încuraja, a stimula. A-i veni (cuiva) apa la moară = a se schimba împrejurările în favoarea cuiva. A-i lua (sau a-i tăia) (cuiva) apa de la moară = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a întrerupe pe cineva în timp ce vorbeşte, a nu-i permite să mai vorbească sau a face să nu mai vorbească. A mâna apa la moara sa = a căuta să tragă singur toate foloasele. A-i umbla (cuiva) moara = a-i merge bine, a-i merge toate din plin. A-i sta (cuiva) moara = a nu-i mai merge bine; a nu mai avea profituri, avantaje. A ajunge de la moară la râşniţă = a ajunge rău; a decădea, a scăpăta. (Livr.) A se bate (sau a se lupta) cu morile de vânt = a întreprinde acţiuni inutile, ridicole; a se lupta cu duşmani ireali. ♦ (Depr.; de obicei urmat de determinări ca „hodorogită“, „stricată“ etc.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. persoană care flecăreşte fără încetare; meliţă. 2. Maşină de lucru sau instalaţie folosită pentru mărunţirea fină a unor materiale tari (minereuri, cărbuni, produse ale industriei chimice etc.); clădire, construcţie prevăzută cu asemenea maşini sau instalaţii. 3. (Înv.) Fabrică (în care materia primă era mărunţită, zdrobită, frământată). 4. (Reg.) Jocul de ţintar. – Lat. mola.

MOÁRĂ s. v. ţintar.

MOÁRĂ s. v. ceas, ceasornic, gater, gură, joagăr, morişcă, stomac.

moará vb., ind. prez. 1 sg. moaréz, 3 sg. şi pl. moareáză

moáră s. f., g.-d. art. mórii; pl. mori

MOÁR//Ă mori f. 1) Construcţie prevăzută cu instalaţii speciale pentru măcinarea cerealelor. ~ de vânt. ~ de apă. ~ cu aburi. ♢ A turna apă la ~a cuiva (sau a-i da cuiva apă la ~) a-i crea cuiva o situaţie favorabilă (pentru a înfăptui ceva negativ). A-i veni cuiva apa la ~ a) a-i apărea cuiva posibilitatea de a face ceva; b) a se schimba situaţia în folosul cuiva. A se bate cu morile de vânt a) a întreprinde acţiuni inutile; b) a lupta cu duşmani închipuiţi. A ajunge de la ~ la râşniţă a sărăci. ~ stricată (sau hodorogită, spartă, neferecată) palavragiu; flecar. A lua cuiva apa de la ~ a) a împiedica pe cineva să facă ceva; a paraliza cuiva mişcările; b) a lipsi pe cineva de un avantaj. A trăi ca găina la ~ a trăi în belşug. 2) Maşină pentru mărunţirea unor materiale tari (minereuri, pietriş etc.) /<lat. mola