MOLEŞÍ, moleşesc vb. IV. Refl. şi tranz. A fi cuprins sau a face să fie cuprins de toropeală; a-şi pierde sau a face sa-şi piardă vlaga; a se muia, a slăbi. – Din moale.

MOLEŞÍ, moleşesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A-şi pierde sau a face să-şi piardă puterea, energia (fiind adesea cuprins de somnolenţă); a (se) muia, a slăbi. – Cf. m o a l e.

A se moleşi ≠ a se împuternici, a se întări, a se învoinici

MOLEŞÍ vb. 1. v. blegi. 2. a (se) muia, a (se) vlăgui, (fig) a (se) fleşcăi. (Efortul l-a ~.) 3. v. toropi.

moleşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. moleşésc, imperf. 3 sg. moleşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. moleşeáscă

A SE MOLEŞ//Í mă ~ésc intranz. A pierde vigoarea, căzând într-o stare de somnolenţă; a fi cuprins de moleşeală; a se înmuia. /cf. moale

A MOLEŞ//Í ~ésc tranz. A face să se moleşească. /cf. moale