MUNTEÁN, munteni, s.m. 1. Persoană care face parte din populaţia de bază a Munteniei ori este originară de acolo. 2. Persoană care locuieşte la munte sau este originară de la munte. ♦ (Adjectival) Care aparţine locuitorilor de la munte, specific locuitorilor de la munte; muntenesc. – Munte + suf. -ean.

MUNTEÁN s., adj. 1. s. (IST.) plăieş. 2. adj. v. muntenesc.

munteán s. m., pl. munténi

MUNT//EÁN ~éni m. 1) Locuitor de la munte. 2) Persoană care face parte din populaţia de bază a Munteniei sau este originară din Muntenia. /munte + suf. ~ean

MUNTEÁN, -Ă, munténi, -e, ~ 2. Adj. ~ ; Care aparţine Munteniei sau populaţiei ei, privitor la Muntenia sau la populaţia ei; muntenesc (1).