MURDĂRÍE, murdării, s.f. 1. Stare a ceea ce este murdar (1); (concr.) strat de necurăţenie care acoperă sau îmbâcseşte ceva; resturi nefolositoare; gunoi. ♦ Excremente. 2. Fig. Caracter, comportare, faptă vrednică de dispreţ, degradantă, josnică; imoralitate, mârşăvie. ♦ Vorbă necuviincioasă, obscenă. – Murdar + suf. -ie.

MURDĂRÍE s. v. abjecţie, fărădelege, infa-mie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiu-ire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie.

MURDĂRÍE s. 1. jeg, necurăţenie, (pop.) rapăn, scârnăvie, slin, (înv. şi reg.) măzăcie, tină, (reg.) im, izină, jip, lip, mânjeală, mâzgală, mocicoşag, moşcoleală, muruială, negru, (înv.) murdarlâc, necurăţie, smârdă. (Plin de ~ din cap până în picioare.) 2. v. gunoi.

murdăríe s. f., art. murdăría, g.-d. art. murdăríei; pl. murdăríi, art. murdăríile

MURDĂRÍ//E ~i f. 1) Strat de impurităţi care acoperă sau îmbâcseşte ceva. 2) Totalitate de lucruri murdare. 3) Lipsă de curăţenie. 4) fig. Faptă, acţiune sau vorbă nedemnă de un om onest. /murdar + suf. ~ie