MURITÓR, -OÁRE, muritori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care îşi termină existenţa prin moarte, care este în mod inevitabil supus morţii. ♢ Expr. Muritor de foame = foarte sărac. 2. S.m. şi f. Om (considerat ca fiinţă trecătoare); pământean. – Muri + suf. -tor.

MURITÓR s., adj. v. muribund.

MURITÓR adj., s. 1. adj. pieritor, (înv.) mortac, mortal. (Fiinţele sânt ~oare.) 2. s. v. om.

muritór adj. m., s. m., pl. muritóri; f. sg. şi pl. muritoáre

MURITÓR² ~i m. Fiinţă umană, considerată ca fiind trecătoare. ♢ ~ de foame persoană foarte săracă. Simplu ~ (sau ~ de rând) om simplu. /a muri + suf. ~tor

MURIT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care moare; care urmează să moară; pieritor. 2) fig. Care trece repede; care durează puţin; trecător. /a muri + suf. ~tor