OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere şi apte de a efectua mişcări fine şi creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prieteneşte. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toţi) oamenii = om obişnuit, care nu se deosebeşte prin nimic esenţial de alţii. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obişnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la uşă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenţii bune. ♦ Persoană integră, care întruneşte calităţi morale deosebite, care se remarcă prin cinste şi corectitudine. ♢ Expr. (A fi) un om (o dată) şi jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însuşiri (morale) deosebite. A face (pe cineva) om = a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltându-i însuşirile umane caracteristice; a asigura învăţătura cuiva calificându-l într-o profesiune; b) a da, a oferi (cuiva) o situaţie materială sau socială bună. A se face om = a) a se înstări, a se căpătui, a se îmbogăţi; b) a se îndrepta. 2. (Cu determinări care indică un raport de dependenţă) Persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere. ♢ Expr. (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă. (A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om rău, viclean. 3. Persoană de vază, de seamă. ♦ Persoană matură. 4. Bărbat. ♦ (Determinat de „meu“, „tău“ etc.) Soţ. ♦ (La vocativ) Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin). 5. (La sg.) Persoană oarecare, cineva, oricine. 6. (Art.) Numele popular al constelaţiei boreale Hercule. [Gen.-dat.: omului; voc.: omule] – Din lat. homo.

Om ≠ neom

OM s. 1. v. persoană. 2. fiinţă, persoană. (~ iubit.) 3. (fig.) inimă. (I-a fermecat pe toţi ~.) 4. cap, individ, ins, persoană, (fig.) căciulă. (Câte 5 000 de lei de ~.) 5. om de serviciu v. servitor. 6. om de afaceri = (englezism) businessman; om de litere v. scriitor; om de ştiinţă v. cercetător; om politic v. politician. 7. (la pl.) v. lume. 8. muritor, pământean. (Grăia: fericit ~!) 9. bărbat. (Femei şi oameni.)

OM s. v. bărbat, soţ.

om s. m., pl. oámeni

OM oámeni m. 1) Fiinţă socială înzestrată cu raţiune şi cu vorbire articulată, capabilă să-şi confecţioneze unelte de muncă, cu ajutorul cărora poate transforma realitatea în care trăieşte. ~ onest. ~ în vârstă. ♢ Ca oamenii cum trebuie, cum se cuvine; omeneşte. ~ ca toţi oamenii om normal, care nu se deosebeşte de alţii. ~ bun (sau de omenie) om cumsecade, blajin, cinstit, ospitalier. ~ de lege jurist. ~ de stat persoană care reprezintă puterea de stat. ~ de ştiinţă savant. A face (pe cineva) ~ a) a da (cuiva) o educaţie bună; a contribui la instruirea cuiva; b) a face (cuiva) o situaţie; a aranja (pe cineva) în viaţă. A se face ~ a) a prinde la minte; a se cuminţi; b) a deveni bogat; a îmbogăţi; a se înstări. 2) Persoană ca întruchipare a unor calităţi morale şi intelectuale. ♢ ~ mare a) om ilustru; personalitate marcantă; b) persoană matură. (A fi) un ~ şi jumătate (a fi) înzestrat cu calităţi (morale) excepţionale. A fi din oameni a-şi trage originea din oameni gospodari, cumsecade. ~ de paie om fără principii de care profită cineva, pentru a-şi atinge anumite scopuri; marionetă. 3) pop. Persoană de sex masculin; bărbat. 4) Persoană de sex masculin căsătorită, luată în raport cu femeia ce i-a devenit soţie; soţ; bărbat. 5) Persoană de încredere. ♢ A avea ~ul său (undeva) a avea o persoană (undeva) care poate acorda un ajutor la nevoie. 6) ist. Persoană aflată într-o slujbă oficială. ♢ ~ domnesc slujbaş însărcinat cu executarea hotărârilor domnitorului. 7) Constelaţia boreală Hercule. [G.-D. omului] /<lat. homo

Om fara caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secatura

om pe jumatate cult

om pe jumatate cult

om pe jumatate cult

om destept; geniu; talent innascut; un om; un nume de hotel; a andreni= a innebunI; andrenesc: ce aprtine unui locuitor al Androniei

-OM Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „tumoare“, „tumefacţie“. [< fr. -ome, it. -ome, cf. gr. -oma].

om care se poarta romantic si se imbraca sexi

om de origine delca

om simplu,fara educatie, cu comportament inadecvat in societate

om cu par alb

om care vorbea sanscrita,greaca,latina, slava comuna,germana comuna,albaneza,armeana

om care e redus mintal si nare nimic in cap si care o are mica

om care nu face nimic si caruia ii curg balele

om parsiv, trasatura de caracter la romani

OM, oámeni s.m. ~ (Ieşit din uz, în sint.) Om al muncii = Angajat, salariat, slujbaş.

om care se ocupa cu informarea publicului despre imprumuturibancare

om lenes, care nu este bun de nimic.In reg. rurala{Gales,jud Sibiu-erau folositi spre a indruma oamenii spre morile de apa, amplasate pe raurile de munte, pentru care erau rasplatiti cu o sticla de rachiu -Ionel Rachitan,87 ani, Sibiu

1)om ce repara ceva (ex. repara masini) 2)invata mecanic. invata fara sa gandeasca.

om care este conducator pe viata

om prost, tampit

om de nimic

om tare , cool, misto

om prost cu nas mare

om care are atat organ masculin, cat siorgan feminin

om,individ(etc.)

om fara bani in buzunarştramtorat material temporar

Om care isi face laba; Onanist. Fut-in-manist.

Om cu capu mare care a bruiat sistemele nasa =))

Om cu capu mare care a bruiat sistemele nasa =))

Om pizdosçel mai ciumeg din politehnica, din camera 406 observator

Om care a primit un mesaj de la Dumnezeu si il transmite oamenilor pentru care Dumnezeu l-a intentionat.

om de neam obisnuitşarac

om incultçonsiderat fara minte,usor influentabil