NĂBĂDĂIÓS, -OÁSĂ, năbădăioşi, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. (Pop. şi fam.) Care se supără uşor, care îşi iese repede din fire. ♦ Care se ţine de glume, de farse. ♦ (Despre animale) Nărăvaş. 2. (Reg.) Epileptic. – Năbădăi¹ + suf. -os.

NĂBĂDĂIÓS s., adj. v. epileptic.

NĂBĂDĂIÓS adj. v. nărăvaş.

NĂBĂDĂIÓS adj. v. furios, îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverşunat, mâniat, mânios, pornit.

năbădăiós adj. m. (sil. -ios), pl. năbădăióşi; f. sg. năbădăioáşă, pl. năbădăioáse

NĂBĂDĂI//ÓS ~oásă (~oşi, ~oáse) pop. 1) Care are năbădăi; supărăcios. 2) (despre animale) Care este nărăvaş; cu nărav. Cal ~. /năbădăi + suf. ~os