NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameţi, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

A năuci ≠ a dezmetici

A se năuci ≠ a se dezmetici

NĂUCÍ vb. v. îndobitoci, prosti, tâmpi.

NĂUCÍ vb. 1. v. buimăci. 2. v. uimi.

năucí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năuceáscă

A SE NĂUC//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) 1) A deveni năuc; a-şi pierde inte-ligenţa; a se prosti; a se tâmpi. 2) A deveni buimac; a nu mai şti de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci; a se ului. [Sil. nă-u-] /Din năuc

A NĂUC//Í ~ésc tranz. A face să se nău-cească. [Sil. nă-u-] /Din năuc