NARAŢIÚNE, naraţiuni, s.f. Expunere, relatare a unui fapt, a unui eveniment sau a mai multor fapte sau evenimente într-o desfăşurare gradată (şi în formă literară); povestire. [Pr.: -ţi-u-. – Var.: (înv.) naráţie s.f.] – Din fr. narration, lat. narratio, -onis.

NARAŢIÚNE s. (LIT.) istorie, istorisire, poveste, povestire, (englezism) story, (înv.) spunere. (A publicat o lungă ~.)

naraţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. naraţiúnii; pl. naraţiúni

NARAŢIÚN//E ~i f. Relatare a unor fapte într-o formă literară, specifică genului epic (a unei întâmplări, a unui eveniment etc.); povestire. [G.-D. naraţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. narration, lat. narratio, ~onis

NARAŢIÚNE s.f. Povestire, istorisire. ♦ Parte a unui discurs în care oratorul expune faptele. [Pron. -ţi-u-, var. naraţie s.f. / cf. lat. narratio, fr. narration].