NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpăraţi, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniştit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuş. IPr.: ne-as-] – Ne- + astâmpărat.

Neastâmpărat ≠ astâmpărat

NEASTÂMPĂRÁT adj. 1. v. zbuciumat. 2. v. zburdalnic. 3. v. jucăuş.

neastâmpărát adj. m. (sil. ne-as-), pl. neastâmpăráţi; f. sg. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

NEASTÂMPĂRÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (negativ de la astâmpărat) (despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zbanghiu; zburdalnic; zvăpăiat. ♢ De ~ care nu poate fi astâmpărat. [Sil. ne-as-] /ne- + astâmpărat

neastamparat