ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumaţi, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniştit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma.

ZBUCIUMÁT adj. 1. v. agitat. 2. agitat, frământat, neastâmpărat, neliniştit, nepotolit. (A dus o viaţă ~.) 3. v. critic. 4. chinuit, consumat, frământat, muncit, necăjit, trudit, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.)