NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mări) pentru realizarea unui scop; a-şi da osteaneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

NECĂJÍ vb. 1. v. mâhni. 2. v. nemulţumi. 3. v. în-ciuda. 4. v. enerva. 5. v. strădui. 6. v. chinui.

necăjí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. necăjeáscă

A SE NECĂJ//Í mă ~ésc intranz. 1) A depune multă trudă; a se strădui din răsputeri; a se osteni; a se chinui; a se obosi; a se munci; a se căzni. 2) A fi cuprins de supărare, de necaz; a se supăra; a se enerva. /Din necaz

A NECĂJ//Í ~ésc tranz. 1) (persoane) A deranja cu repetarea insistentă a aceluiaşi lucru; a pisa; a plictisi. 2) (fiinţe) A supune unor chinuri (fizice); a chinui. /Din necaz