NEGÓŢ, (rar) negoţuri, s.n. 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulaţia mărfurilor, vânzarea şi cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerţ (particular). ♦ Tranzacţie comercială; târg, învoială. 2. (Înv. şi pop.; concr.) Marfă. – Lat. negotium.

NEGÓŢ s. v. comerţ.

NEGÓŢ s. v. afacere, chestiune, interese, marfă, problemă, produs, treabă.

negóţ s. n., pl. negóţuri

NEGÓŢ ~uri n. Comerţ particular; ne-gustorie. /<lat. negotium

negóţ, negóţuri, s.n. (înv. şi pop.) 1. (la pl.) treburi, afaceri, ocupaţii; daraveri. 2. marfă. 3. bunăstare, avere, bogăţie. 4. numele unui joc de copii.