NÉGURĂ, neguri, s.f. 1. Ceaţă densă care se formează îndeosebi dimineaţa şi seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Mulţime, cantitate, număr mare, imens de fiinţe sau de lucruri. O negură de lăcuste. – Din lat. nebula.

NÉGURĂ s. v. inexistenţă, neant, nefiinţă, nimic.

NÉGURĂ s. 1. v. ceaţă. 2. v. beznă.

négură s. f., g.-d. art. négurii; pl. néguri

NÉGUR//Ă ~i f. 1) Ceaţă deasă care se formează dimineaţa, reducând vizibilitatea. 2) fig. Cantitate mare (de fiinţe sau lucruri); mulţime nenumărată. /<lat. nebula