NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociţi, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Ne- + mijlocit.

NEMIJLOCÍT adj., adv. 1. adj. v. direct. 2. adv., adj. v. personal. 3. adj. direct, imediat. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.)

nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíţi; f. sg. nemijlocítă, pl. nemijlocíte

NEMIJLOCÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial (negativ de la mijlocit) Care se face direct, fără nici o mijlocire. /ne- + mijlocit