NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s.f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitaţie, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o) încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ♢ – Loc. adj. şi adv. In neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Ne- + orânduială.

NEORÂNDUIÁLĂ s. 1. v. debandadă. 2. v. dezordine. 3. dezordine, răvăşeală, zăpăceală, (fam.) bram-bureală, harababură, talmeş-balmeş, (fam. fig.) balamuc. (Mare ~ e în hârtiile tale.)

neorânduiálă s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neorânduiélii; (fapte) pl. neorânduiéli