NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniţi, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat“ < prihană).

NEPRIHĂNÍT adj. fecioresc, v. inocent.

neprihănít adj. m. (sil. -pri-). pl. neprihăníţi; f. sg. neprihănítă, pl. neprihăníte

NEPRIHĂNÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Care este fără prihană; curat la suflet; pur; nepătat; imaculat; inocent; candid. /ne- + prihănit