NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioşi, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acţiona; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forţă; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Ne- + putincios.

Neputincios ≠ putincios, vânjos, vânos, viguros, puternic, tare

NEPUTINCIÓS adj., s. v. calic, infirm, invalid, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman, schilod.

NEPUTINCIÓS adj., s. 1. adj. incapabil. (~ să facă ceva.) 2. adj., s. incapabil, necapabil, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaş, nevolnic, (înv. şi reg.) sec, ticălos, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegit, (înv.) mişel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet om ~.) 3. adj. v. impotent.

NEPUTINCIÓS adj. v. bolnav, imposibil, ireali-zabil, nerealizabil, nesănătos, suferind.

neputinciós adj. m., pl. neputincióşi; f. sg. neputincioásă, pl. neputincioáse

NEPUTINCI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) (negativ de la putincios) Care este lipsit de putere fizică; slăbănog; becisnic. /ne- + putincios