NETÓT, NETOÁTĂ, netoţi, netoate, adj., s.m. şi f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acţionează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Ne- + tot.

Netot ≠ inteligent, mintios

NETÓT adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

netót adj. m., s. m., pl. netóţi; f. sg. netoátă, pl. netoáte

NET//ÓT ~oátă (~óţi, ~oáte) şi substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob; nerod; tâmp; tont; nătâng; năuc; stupid. /ne- + tot