PROSTÉSC, -EÁSCĂ, prosteşti, adj. 1. Care dă dovadă de prostie, de lipsă de logică sau de raţiune. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, de rând. – Prost + suf. -esc.

PROSTÉSC adj. v. banal, comun, obişnuit, ordinar.

PROSTÉSC adj. 1. nătâng, neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O atitudine ~ească.) 2. dobitocesc. (O vorbă ~ească.) 3. v. nebunesc. 4. v. absurd.

prostésc adj. m., f. prosteáscă; pl. m. şi f. prostéşti

PROST//ÉSC ~eáscă (~éşti) 1) Care este caracteristic pentru proşti; de prost. 2) Care vădeşte prostie; lipsit de inteligenţă; neghiobesc; nerozesc. /prost + suf. ~esc