NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acţioneze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. şi pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

NEVOÍ vb. v. canoni, căzni, cere, chinui, comporta, forţa, frământa, impune, împotrivi, munci, necăji, necesita, obosi, osteni, pretinde, reclama, rezis-ta, sforţa, sili, solicita, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.

NEVOÍ vb. a constrânge, a forţa, a obliga, a sili. (Sunt ~ să...)

nevoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nevoiésc, imperf. 3 sg. nevoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nevoiáscă

A NEVO//Í ~iésc tranz. (folosit, mai ales, la pasiv) A pune cu forţa (să facă ceva); a sili; a impune; a obliga; a constrânge. /Din nevoie