MUNCÍ, muncesc, vb. IV. 1. Intranz. A desfăşura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupaţie; a lucra. ♦ Tranz. A efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul. 2. Refl. A-şi da osteneală; a se strădui, a se trudi. 3. Tranz. (Înv. şi pop.) A supune la cazne, a tortura. 4. Refl. şi intranz. (Înv. şi pop.) A suporta suferinţe fizice sau morale; a se chinui, a pătimi. ♦ Tranz. (Despre sentimente, gânduri etc.) A provoca suferinţe (morale sau fizice), a preocupa în mod intens, a consuma. ♢ Expr. (Refl.) A se munci cu gândul = a se frământa. – Din sl. monciti.

A munci ≠ a (se) odihni, a trândăvi, a trântori

MUNCÍ vb. v. căuta, căzni, încerca, pătimi, screme, sili, strădui, suferi.

MUNCÍ vb. 1. a lucra, (pop. şi fam.) a meşteri. (A ~ la o instalaţie,) 2. v. activa. 3. v. strădui. 4. a se obosi, a se osteni, a se trudi, (înv. şi pop.) a se nevoi, (fig.) a asuda. (Nu te mai ~ atâta pentru ...) 5. v. tortura. 6. v. chinui.

muncí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muncésc, imperf. 3 sg. munceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. munceáscă

A SE MUNC//Í mă ~ésc intranz. 1) A depune multă muncă; a se strădui din răsputeri; a se osteni; a se trudi; a se căzni; a se chinui; a se obosi. 2) înv. pop. A se supune unui chin; a se canoni; a se chinui; a se căzni. /<sl. monţiti

A MUNC//Í ~ésc 1. intranz. 1) A depune muncă pentru a obţine un rezultat util; a lucra. 2) A exercita o activitate profesională, o meserie; a lucra. 2. tranz. 1) înv. pop. (fiinţe) A supune la chinuri (fizice sau morale); a chinui; a căzni. 2) (pământul, câmpul) A supune unor munci agricole (pentru a ameliora); a lucra. 3) fig. (despre idei, sentimente etc.) A preocupa în mod constant, provocând suferinţe (morale sau fizice); a chinui; a tiraniza; a tortura. /<sl. monţiti