NOŢIÚNE, noţiuni, s.f. 1. Formă logică fundamentală a gândirii omeneşti, care reflectă caracterele generale, esenţiale şi necesare ale unei clase de obiecte; concept. 2. Cunoştinţă generală despre valoarea, sensul, însemnătatea unui lucru; idee, concepţie despre ceva. 3. (La pl.) Cunoştinţe, principii generale de bază într-un anumit domeniu. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. notion, lat. notio, -onis.

NOŢIÚNE s. 1. (LOG.) concept, idee. (~ de „bine“.) 2. (la pl.) v. elemente.

noţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. noţiúnii; pl. noţiúni

NOŢIÚN//E ~i f. 1) Idee generală, contura-tă logic, despre o clasă de obiecte sau despre un fenomen din realitatea înconjurătoare; concept. ~ abstractă. 2) la pl. Cunoştinţe elementare despre esenţa unui lucru; element de bază dintr-un anumit domeniu. ~i ge-nerale. [G.-D. noţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. notion, lat. notio, ~onis

NOŢIÚNE s.f. 1. Formă de reflectare a lumii în gândirea omenească, cu ajutorul căreia sunt fixate caracterele generale, esenţiale şi necesare ale unei clase de obiecte (obţinute prin generalizare şi abstractizare); concept. 2. Cunoştinţă, idee cu caracter general asupra unui lucru. 3. (La pl.) Cunoştinţe, principii fundamentale; elementele de bază ale unei discipline, ale unui domeniu etc. [Pron. -ţi-u-. / cf. fr. notion, lat. notio < noscere – a cunoaşte].