NOTÁŢIE, notaţii, s.f. 1. Însemnare, consemnare; text scris care conţine scurte însemnări, observaţii. 2. Reprezentare prin semne convenţionale, simboluri etc.; p. ext. semn grafic, simbol etc. prin care se reprezintă ceva. ♦ Spec. Sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale şi a diferitelor raporturi dintre ele. 3. Calificare, apreciere a cunoştinţelor cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. [Var.: notaţiúne s.f.] – Din fr. notation, lat. notatio, -onis.

NOTÁŢIE s. 1. v. înregistrare. 2. v. însemnare. 3. v. notare.

notáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. notáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. notáţiei; pl. notáţii, art. notáţiile (sil.-ţi-i-)

NOTÁŢI//E ~i f. 1) v. A NOTA. 2) Sistem de semne grafice convenţionale (litere, cifre etc.) adoptat într-o ramură a ştiinţei sau într-un domeniu de activitate. [G.-D. notaţiei; Sil. -ţi-e-] /<fr. notation, lat. notatio, ~onis

NOTÁŢIE s.f. 1. Însemnare, notă. 2. Sistem de semne convenţionale folosit pentru a exprima datele dintr-un domeniu oarecare; notare. ♢ Notaţie muzicală = sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale şi a diferitelor raporturi dintre ele. [Gen. -iei, var. notaţiune s.f. / cf. fr. notation, lat. notatio].