OBÁDĂ, obezi, s.f. 1. Fiecare dintre bucăţile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roţi de lemn (la car, la căruţă, la moară etc.); p. gener. partea circulară a unei roţi de lemn (peste care se montează şina. ♦ Partea periferică a roţii unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortură în evul mediu, alcătuit din două bucăţi de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc şi care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiţilor sau ale robilor; p. ext. cătuşe, fiare. ♢ Expr. A pune (în) obezi = a subjuga. [Var.: (înv. şi reg.) obeádă s.f.] – Din sl. obedŭ.

OBĂDÁ, obădez, vb. I. Tranz. A monta în obezi spiţele unei roţi. – Din obadă.

OBÁDĂ s. 1. (reg.) năplat, (Mold.) ciolan. (~ a roţii.) 2. v. butuc.

OBĂDĂ s. v. bor, margine.

obádă s. f., g.-d. art. obézii; pl. obézi

obădá vb., ind. prez. 1 sg. obădéz, 3 sg. şi pl. obădeáză

A OBĂD//Á ~éz tranz. (roţi) A înzestra cu obezi. /Din obadă

OBÁDĂ obézi f. 1) Fiecare dintre bucăţile care alcătuiesc partea periferică circulară a unei roţi de lemn. 2) Parte a unei roţi de automobil pe care se montează cauciucul. 3) la pl. înv. Instrument de tortură format din două bucăţi de lemn, fiecare fiind prevăzută cu câte o scobitură în formă de semicerc, care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile condamnaţilor /<sl. obedu