OBLITERÁ, obliterez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. (Livr.; despre inscripţii, manuscrise etc.) A (se) şterge treptat, a deveni sau a face să devină neciteţ. 2. Tranz. A anula o marcă poştală sau un timbru prin aplicarea unei ştampile. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a închide. – Din fr. obliterer, lat. obliterare.

OBLITERÁ vb. v. pecetlui, ştampila.

OBLITERÁ vb. (MED.) a (se) astupa, a (se) înfunda, a (se) obstrua. (Lumenul unui organ se poate ~.)

obliterá vb., ind. prez. 1 sg. obliteréz, 3 sg. şi pl. oblitereáză

A SE OBLITER//Á pers.3 se ~eáză intranz. livr. 1) (despre texte scrise, inscripţii etc.) A deveni cu timpul neciteţ; a se şterge treptat. 2) (despre vasele sangvine) A nu permite sângelui să circule normal; a se astupa; a se închide. /<fr. oblitérer, lat. obliterare

A OBLITER//Á ~éz tranz. 1) A face să se oblitereze. 2) (timbre poştale) A anula prin aplicarea unei ştampile. /<fr. oblitérer, lat. obliterare

OBLITERÁ vb. I. 1. tr., refl. (Liv.) A (se) şterge treptat, a pieri sau a face să piară, să dispară. 2. tr. A ştampila (un timbru). 3. tr. (Med.) A astupa un vas de sânge. [< fr. oblitérer, cf. lat., it. oblitterare].