OBSCURITÁTE, obscurităţi s.f. 1. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. Fig. Lipsă de claritate (în idei, în stil etc.); nelămurire, confuzie. 3. Fig. Lipsă de renume, de vază, de faimă etc.; mediocritate. – Din fr. obscurité, lat. obscuritas, -atis.

Obscuritate ≠ claritate, lumină, strălucire

OBSCURITÁTE s. 1. v. beznă. 2. v. întuneric. 3. v. con-fuzie.

OBSCURITÁTE s. v. mediocritate.

obscuritáte s. f., g.-d. art. obscurităţii; pl. obscurităţi

OBSCURIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter obscur; întuneric. 2) Lipsă de inteligibilitate. 3) Stare obscură. /<fr. obscurité, lat. obscuritas, ~atis

OBSCURITÁTE s.f. 1. Întuneric, întunecime. ♦ (Fig.) Neclaritate, confuzie. 2. (Fig.) Condiţie, situaţie obscură, lipsă de renume; mediocritate. [Cf. fr. obscurité].