OBSTÁCOL, obstacole, s.n. 1. Piedică, stavilă care închide drumul, care opreşte vederea, trecerea etc. ♦ Fig. Ceea ce împiedică săvârşirea unei acţiuni; greutate, dificultate; opoziţie. 2. (Sport) Piedică naturală sau amenajată care măreşte dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [Var.: obstácul s.n.] – Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo.

OBSTÁCOL s. 1. v. dificultate. 2. v. piedică.

obstácol s. n., pl. obstácole

OBSTÁCOL ~e f. 1) Factor care împiedică sau îngreuiază realizarea unei acţiuni; stavilă; piedică, impediment; baraj; barieră. 2) Obiect material peste care trebuie să se treacă la o întrecere sportivă. Cursă cu ~e. /<fr. obsta-cle, lat. obstaculum, it. obstacolo

OBSTÁCOL s.n. 1. Piedică, stavilă. ♦ (Fig.) Opoziţie; dificultate, piedică. 2. Gard, şanţ etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiţii sportive. [Var. obstacul s.n. / < fr. obstacle, cf. lat.bis. obstaculum].