OMÍTE, omít, vb. III. Tranz. A lăsa (intenţionat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia amintit, făcut, spus etc.). – Din lat. omittere.

OMÍTE vb. 1. a sări. (A ~ o parte din text.) 2. a scăpa, (fig.) a mânca. (A ~ o literă la culesul unui text.) 3. v. neglija. 4. a neglija, a uita, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din câte ştia că i-ar face plăcere.) 5. a ignora, a neglija, a nesocoti. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)

omíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. omít; conj. prez. 3 sg. şi pl. omítă; part. omís

A OMÍTE omít tranz. A lăsa la o parte în mod voit; a trece sub tăcere. /<lat. omittere

OMÍTE vb. III. tr. A lăsa (intenţionat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). [P.i. omít. / < lat. omittere, cf. fr. omettre].