OPRESIÚNE, opresiuni, s.f. 1. Asuprire, oprimare, împilare. 2. (Înv.) Greutate în respiraţie (însoţită de dureri pectorale). ♦ Fig. Depresiune sufletească, descurajare, deprimare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) oprésie s.f.] – Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis.

OPRESIÚNE s. v. oprimare.

opresiúne s. f. (sil. -pre-) presiune

OPRESIÚN//E ~i f. 1) Ansamblu de acţiuni care oprimă omul; asuprire; împilare. 2) Gre-utate în respiraţie (însoţită de dureri pec-torale). 3) fig. Tulburare psihică însoţită de indispoziţie şi de depresiune sufletească. [Sil. -pre-si-u-] /<fr. oppression, lat. oppressio, ~onis

OPRESIÚNE s.f. Asuprire, împilare, oprimare. [Pron. -si-u-. / cf. fr. oppression, lat. oppresio].