OSẤNDĂ, osânde, s.f. (Pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ♢ Expr. A-şi face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-şi face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva. 2. Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din osândi (derivat regresiv).

OSÂNDĂ s. v. condamnare.

osândă s. f., g.-d. art. osândei; pl. osânde

OSÂND//Ă ~e f. pop. 1) Pedeapsă aplicată unei persoane prin hotărâre judecătorească; condamnare. ♢ A-şi face ~a cu cineva a se chinui cu cineva. 2) Ceea ce provoacă neplăceri; blestem; nenorocire; năpastă; pacoste. /v. a (se) osândi