OSPÍCIU, ospicii, s.n. Spital, sanatoriu în care sunt îngrijiţi alienaţii mintal, bolnavii psihic; casă de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz.

OSPÍCIU s. (MED.) balamuc, casă de nebuni, casă de sănătate.

OSPÍCIU s. v. azil.

ospíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. ospíciul; pl. ospícii, art. ospíciile (sil. -ci-i-)

OSPÍCI//U ~i n. Spital pentru alienaţi mintali; casă de nebuni; balamuc. /<lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz

OSPÍCIU s.n. Spital, sanatoriu unde sunt îngrijiţi alienaţii mintali. [Pron. -ciu. / cf. fr. hospice, it. ospizio, lat. hospitium].