OSTENTATÍV, -Ă, ostentativi, -e, adj. Făcut cu intenţia de a pune ceva în evidenţă, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu. – Din it. ostentativo, germ. ostentativ.

OSTENTATÍV adj. demonstrativ, provocator. (O atitudine ~.)

ostentatív adj. m., pl. ostentatívi; f. sg. ostentatívă, pl. ostentatíve

OSTENTATÍV ~ă (~i, ~e) Care manifestă ostentaţie; realizat cu ostentaţie; demonstrativ. /<it. ostentativo, germ. ostentativ

OSTENTATÍV, -Ă adj. Făcut cu ostentaţie; provocator; ostentatoriu. [Cf. germ. ostentativ, it. ostentativo, fr. ostentatif].