OSTRACIZÁ, ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viaţa publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostracizer.

OSTRACIZÁ vb. v. surghiuni.

ostracizá vb., ind. prez. 1 sg. ostracizéz, 3 sg. şi pl. ostracizeáză

A OSTRACIZ//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A exclude din viaţa publică, persecutând. 2) fig. (cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu ostentaţie, considerând nedorit. /

OSTRACIZÁ vb. I. tr. A alunga pe cineva din viaţa publică; a exclude; a persecuta. [< fr. ostraciser].