SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun.

SURGHIUNÍ vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îndepărta.

SURGHIUNÍ vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din ţară.) 2. v. deporta.

surghiuní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. surghiunésc, imperf. 3 sg. surghiuneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. surghiuneáscă

A SURGHIUN//Í ~ésc tranz. înv. 1) A trimite în surghiun; a exila; a deporta. 2) fig. A sili să trăiască printre străini; a izgoni; a alunga. /Din surghiun