PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o fiinţă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogorî. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veşteji, a usca din cauza arşiţei prea mari. – Din magh. pörzsölui.

PÂRJOLÍ vb. v. pârli.

PÂRJOLÍ vb. 1. v. distruge. 2. v. arde.

pârjolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pârjoleáscă

A PÂRJOL//Í ~ésc 1. tranz. A supune pârjolului; a nimici prin foc. ~ grânele. 2. intranz. (despre surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi, răspândind căldură foarte mare; a pârli; a frige; a dogori; a păli; a arde. Soarele ~eşte. /<ung. pörzsölui