PAR¹, pari, s.m. 1. Bucată de lemn lungă şi (relativ) groasă, de obicei ascuţită, folosită mai ales ca element de susţinere, de fixare etc. în diferite construcţii sau ca pârghie, ca ciomag etc. ♢ Loc adv. Cu parul = cu forţa, silit. ♢ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acţioneze etc. Parcă mi-a (sau ţi-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neaşteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ♢ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.

PAR², -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par.

PĂR¹, peri, s.m. Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa). – Lat. pirus.

PĂR², peri, s.m. 1. Totalitatea firelor subţiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului şi mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acoperă capul omului. ♢ În doi peri = a) loc. adj. (pop.) cărunt; p. ext. care este între două vârste; b) loc. adj. şi adv. (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; p. ext. îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) loc. adj. şi adv. (reg.) ameţit de băutură; cherchelit. ♢ Loc. adv. În păr = cu toţi de faţă. ♢ Expr. Din (sau de-a) fir în (ori a) păr = de la un capăt la altul şi cu lux de amănunte; în întregime, în amănunt. Tras de păr, se spune despre o concluzie forţată, la care ajunge cineva exagerând sau denaturând adevărul. A se lua cu mâinile de păr sau a-şi smulge părul din cap, se spune când cineva este cuprins de disperare. A se lua (sau a se prinde) de păr cu cineva = a se certa foarte tare, a se încăiera cu cineva. A atârna de un fir de păr = a depinde de o nimica toată. A se da după păr = a se comporta după cum cere împrejurarea; a se acomoda. N-am păr în cap sau cât păr în cap, ca părul din cap = în număr foarte mare; foarte mult. Cât păr în palmă (sau pe broască) = nimic; deloc. Când mi-o creşte păr în palmă = niciodată. A avea păr pe limbă = a fi prost; a fi lipsit de educaţie, necioplit. A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica, etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică. A despica (sau a tăia) părul (sau firul de păr) în patru (ori în şapte etc.) = a cerceta ceva cu minuţiozitate exagerată. A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sâcâi, a agasa (pe cineva). A-i ieşi (cuiva) peri albi = a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri. A-i ieşi (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăţi; a ajunge la limita răbdării. ♦ (Pop.) Peri răi = numele unei boli de ochi, de obicei provocată de firele de gene mai lungi care irită globul ocular. ♦ (Fiecare dintre) firele chitinoase care acoperă unele organe sau părţi ale corpului insectelor. ♦ P. anal. Firele scurte, ieşire în afară, care acoperă suprafaţa unei ţesături, în special a unui covor. 2. Denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală; p. ext. ţesătură din aceste fibre. 3. P. anal. Fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermică, existente pe anumite organe ale unor plante. 4. Arc în formă de spirală la ceas. 5. Compuse: părul-feţei = plantă criptogamă înrudită cu feriga, întrebuinţată ca plantă medicinală şi ornamentală (Adianthum capillus- Veneris); părul-Maicii-Domnului = plantă erbacee cu frunze mate, crestate adânc (Asplenium adianthum nigrum); părul-porcului = plantă erbacee cu frunze lungi şi cu spiculeţe (Equisetum telmateja). 6. Compus: (Astron.) Părul Berenicei = numele unei constelaţii din emisfera boreală. – Lat. pilus.

PÂR¹ interj. (Adesea pronunţat cu „r“ prelungit) Cuvânt care imită zgomotul sau trosnetul produs de un corp solid care se rupe sau se despică, de arderea lemnelor, de presiunea exercitată asupra zăpezii etc. – Onomatopee.

PÂR², pâri, s.m (Reg.) Cel care pârăşte; pârâş, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

Par ≠ impar

PĂR s. v. mătase, sparanghel.

PĂR s. (BOT.) părul-ciutei (Rhamnus cathartica) = verigar, salbă-moale, (reg.) crasici, cruşân, gladiş, paţachină, porumbel, vonicer, lemn-cânesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului; părul-fetei (Adianthum capillus venéris) = (reg.) buricul-Vinerei, buruia-nă-de-bubă-neagră, părul-Maicii-Domnului, părul-orfanei, percica-fetei; părul-Maicii-Dom-nului (Asplenium adianthum nigrum) = (reg.) părul-fetei, părul-Maicii-Preciste, părul-Sfin-tei-Marii.

PAR s. 1. prăjină, (pop.) prepeleac, (reg.) beldie, paliţă, pătăchie, prăştinaş, prăştină, rudă, (Olt.) colvă, dârjală, (Transilv.) palţău, (înv.) şiric. (L-a lovit cu un ~.) 2. parmac, (înv. şi pop.) pociumb, (pop.) şarampoi, (reg.) verdete, (Maram.) şaranţ, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp, (Olt., Ban. şi Transilv.) ştenap. (~ la un gard.) 3. v. stâlp.

par adj. m., pl. pari; f. sg. páră, pl. páre

par s. m., pl. pari

păr (bot., anat.) s. m., pl. peri

pâr/pârrr interj.

pâr/pârrr interj.

pâr s. m., pl. pâri

PAR¹ ~i m. 1) Bucată din tulpina sau din ramurile mai groase ale unui copac, ascuţită la un capăt, care se bate în pământ, servind ca element de fixare sau de susţinere. ♢ A i se apropia (sau a i se strânge) funia de (sau la) ~ v. FUNIE. 2) Băţ gros folosit în diferite scopuri (ca pârghie, ciomag etc.). ♢ Cu ~ul în mod forţat; cu de-a sila. /<lat. palus

PAR² ~ă (~i, ~e) (despre numere întregi) Care este divizibil cu doi. /<lat. par

PĂR¹ peri m. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbenă sau galbenă-verzuie şi roşiatică pe partea dinspre soare. /<lat. pirus

PĂR² peri m. 1) (la animalele mamifere şi la om) Fir cornos, subţire care creşte pe corp. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu al acestor fire. ~ ondulat. ~ mare. ♢ De-a fir a ~ (sau din ~ în ~) foarte minuţios. A se ţine (sau a atârna, a sta) într-un fir de ~ (sau de aţă) a) a depinde de ceva foarte nesigur; b) a fi în pericol de moarte. A despica (sau a tăia) ~ul (sau firul de ~) în patru (sau în şapte, în nouă etc.) a cerceta foarte amănunţit. A scoate (cuiva) peri albi (sau suri) a cauza cuiva multe neplăceri. A i se face (sau a i se ridica) ~ul măciucă a fi cuprins de un sentiment de groază. A-i ieşi ~ul prin căciulă a) a fi foarte sărac; b) a se sătura de atâta aşteptare. Când a creşte (cuiva) ~ în palmă (sau când a face broasca ~) nicicând. Cât ~ în palmă defel; nimic. Tras de ~ forţat; cu de-a sila. În doi peri a) într-un mod neclar; ambiguu; b) care este neclar; ambiguu. Peri răi boală de ochi provocată de firele de gene mai lungi, care irită globul ocular. ~ul-porcului plantă erbacee cu tulpină erectă, cu frunze mărunte, asemănătoare cu solzii de peşte, şi cu sporangi în formă de spice terminale, care creşte prin locuri umede. 3) Formaţie chitinoasă filiformă de pe corpul insectelor. 4) la pl. Firele retezate scurt de pe suprafaţa unei ţesături (în special a unui covor). 5) la pl. Firele care cresc pe frunzele sau tulpinile unor plante. 6) pop. (la ceasuri) Arc subţire în formă de spirală. /<lat. pilus

PÂR interj. (se foloseşte, prelungit sau repetat, pentru a reda sunetul produs de un corp tare când acesta crapă, se rupe sau se despică). /Onomat.

PAR adj. (Mat.; despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu doi. ♦ (Despre funcţii) Care nu-şi schimbă valoarea atunci când argumentul îşi schimbă semnul. [< lat. par].