PĂTRÁT, -Ă, pătraţi, -te, s.n., adj. I. 1. S.n. Patrulater cu laturile egale şi cu unghiurile drepte. ♢ (Rar) Pătrat de tipografie = pătrişor. 2. Adj., s.n. (Obiect) care are forma de pătrat (I 1) sau, p. ext., de cub, de paralelipiped. ♢ Metru (sau decimetru etc.) pătrat = unitate de măsură pentru suprafeţe, echivalentă cu aria unui pătrat cu latura de un metru (sau de un decimetru etc.). ♢ Expr. Cap pătrat = om mărginit. 3. S.n. Şir, grup de obiecte, de fiinţe etc. care sunt aşezate în formă de pătrat (I 1); careu. II. (Mat.) 1. S.n. Produs obţinut prin înmulţirea unui număr cu el însuşi; număr ridicat la puterea a doua. ♢ Pătrat perfect = număr întreg şi pozitiv, a cărui rădăcină pătrată este tot un număr întreg. 2. Adj. (În sintagma) Rădăcină (sau rădăcina) pătrată (a unui număr) = număr sau expresie algebrică care, înmulţită cu sine însăşi, reproduce numărul sau expresia algebrică dată. – Din patru (După lat. quadratus, it. quadrato, germ. Quadrat).

PĂTRÁT s. 1. (GEOM.) (înv.) cvadrat. (A desena un ~.) 2. v. careu.

pătrát adj. m. (sil. -trat), pl. pătráţi; f. sg. pătrátă, pl. pătráte

pătrát s. n. (sil. -trat), pl. pătráte

PĂTRÁT¹ ~e n. 1) Patrulater cu toate laturile egale şi cu toate unghiurile drepte; dreptunghi echilateral. 2) fig. Grup de elemente aranjate în forma acestei figuri geometrice; careu. Case construite în ~. 3) mat. Produs obţinut prin înmulţirea unui număr cu el însuşi; număr ridicat la puterea a doua. [Sil. -trat] /Din patru

PĂTRÁ//T² ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre obiecte, contururi) Care are patru laturi egale şi patru unghiuri drepte. Cameră ~tă. Oglindă ~tă. ♢ Cap ~ om prost. 2): Metru (milimetru, centimetru, kilometru) ~ unitate de măsură a suprafeţelor egală cu aria unui pătrat, având latura de lungimea respectivă. [Sil. -trat] /Din patru