PADIŞÁH, padişahi, s.m. Titlu purtat (în trecut) de monarh în unele ţări din Orientul Apropiat şi Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādişāh, fr. padisah.

PADIŞÁH s. v. sultan.

padişáh s. m., pl. padişáhi

PADIŞÁH ~i m. (în unele ţări din Orientul Apropiat şi Mijlociu) Conducător absolut al ţării; monarh; suveran. /<turc. padişah, fr. padichah