SULTÁN, sultani, s.m. Titlu dat monarhului din Imperiul Otoman şi din alte ţări musulmane; persoană care poartă (sau purta) acest titlu. ♦ (Înv.) Sultan-mezat = licitaţie specială care avea loc în divanul ţării. – Din tc. sultan.

SULTÁN s. (IST.) padişah, (înv.) şah. (~ otoman.)

sultán s. m., pl. sultáni

SULTÁN ~i m. (în Imperiul Otoman şi în alte ţări musulmane; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; monarh; suveran. /<turc. sultan