PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărţi, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A aşeza în format de pagini un text cules (şi aflat în şpalturi), pentru a obţine forma definitivă a lucrării care se tipăreşte. ♦ A schiţa planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. p a g i n e r.

PÁGINĂ, pagini, s.f. 1. Fiecare dintre cele două feţe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., faţă; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea feţe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ♢ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reţinut, dată importantă; episod însemnat din viaţa unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina.

PÁGINĂ s. faţă. (Pe prima ~ a cărţii.)

PAGINÁ vb. a numerota. (A ~ un caiet.)

paginá vb., ind. prez. 1 sg. paginéz, 3 sg. şi pl. pagineáză

págină s. f., g.-d. art. páginii pl. págini

A PAGIN//Á ~éz tranz. 1) (manuscrise, cărţi etc.) A supune operaţiei de numerotare a paginilor. 2) poligr. (texte în şpalturi) A aranja în format de pagini; a pune în pagini. /Din pagină

PÁGIN//Ă ~i f. 1) Faţă a unei file. ♢ A pune în ~ a pagina. 2) fig. Moment din viaţa unui popor sau a unei persoane. [G.-D. paginii] /<lat. pagina, germ. Pagina

pagina de internet

pagina personalizata de web

PAGINÁ vb. I. tr. 1. A dispune în pagini (la o carte, la un ziar etc.) materialul cules în şpalturi; a numerota paginile unei cărţi. 2. A schiţa planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. [< fr. paginer].

PÁGINĂ s.f. 1. Faţă a unei foi de registru, de carte, de revistă etc.; cuprinsul, textul unei asemenea feţe. 2. (Fig.) Moment, eveniment, întâmplare din viaţa cuiva. [Pl. -ni, -ne. / cf. lat. pagina, it. pagina].