PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre faţă sau despre părţi ale feţei) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândeşte o lumină slabă; fără strălucire; stins². 3. (Despre culori) Care este puţin intens, care este şters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau fiinţe) care are o culoare puţin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; şters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido.

Palid ≠ aprins, ţipător, viu, rumen, violent

PÁLID adj. 1. galben, îngălbenit, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. şi pop.) searbăd, (pop. şi fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. şi reg.) smolit, (reg.) gălbăcios, (Ban. şi Olt.) galfăd. (~ de emoţie.) 2. v. estompat. 3. v. difuz. 4. v. slab.

pálid adj. m., pl. pálizi; f. sg. pálidă, pl. pálide

PÁLI//D ~dă (~zi, ~de) 1) (despre faţă) Care este de culoare galben-albie (din cauza unei boli, a unei emoţii). 2) (despre persoane) Care are faţa cu o astfel de culoare. 3) (despre lumină) Care este lipsit de intensitate; fără strălucire; pal; stins. 4) (despre culori) Care se caracterizează prin intensitate scăzută; puţin intens. 5) fig. Care este lipsit de expresie, de colorit; inexpresiv; decolorat; fad; şters. Expunere ~dă. /<lat. pallidus, it. pallido

PÁLID, -Ă adj. 1. Galben, pal, alb la faţă. 2. Fără strălucire, lipsit de intensitate luminoasă. [< lat. pallidus, cf. it. pallido].