PÁLMĂ¹, palme, s.f. 1. Partea dinăuntru a mâinii, de la încheietura cu antebraţul până la vârful degetelor. ♢ Loc. adj. şi adv. Ca în palmă = a) cu suprafaţa netedă, plană; b) (care este) foarte bine; c) (care este) în cele mai mici amănunte. ♢ Loc. adv. (Rar) Ca din palmă = uşor, repede. ♢ Expr. (A lucra) cu palma (sau cu palmele) = (a lucra numai) cu braţele, manual. A ţine sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme) = a îngriji foarte bine pe cineva, a avea grijă să nu ducă lipsă de nimic; a răsfăţa. A avea (pe cineva) în palmă = a avea (pe cineva) la discreţie, în puterea sa. A cădea în palma cuiva = ajunge la discreţia cuiva. A juca (pe cineva) pe palmă = a dispune (de cineva) după bunul plac. Când va creşte păr în palmă = niciodată. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef să bată pe cineva. Bătând (sau cât ai bate) din palme = imediat, foarte repede. 2. Lovitură aplicată cuiva (peste obraz) cu palma¹ (1). ♢ Loc. vb. A lua (pe cineva) la (sau în) palme = a pălmui. 3. Veche unitate de măsură pentru lungime (de aproximativ 25-28 cm), egală cu distanţa dintre extremitatea degetului mare şi a celui mic bine întinse în lături. ♢ Palmă îngenuncheată (sau domnească) = veche unitate de măsură pentru lungime, mai mare cu aproximativ 3 cm decât palma¹ (3). Un lat de palmă = lăţimea unei palme¹, când degetele sunt lipite între ele. ♢ Loc. adj. De o palmă = de dimensiuni neobişnuite, foarte mic sau foarte mare (în raport cu cât ar trebui sau cât ne-am aştepta să fie). ♢ Expr. O palmă de loc = a) o distanţă mică; b) o suprafaţă (mică) de pământ cultivabil. 4. Bătător de covoare. 5. Obiect de cauciuc în formă de înotătoare, fixat de picior, folosit la înotul subacvatic. – Lat. palma.

PÁLMĂ², palme, s.f. (Înv.) Ramură de palmier (considerată ca semn al biruinţei). ♦ Motiv ornamental (în formă de ramură de palmier). ♢ Palmele academice = distincţie în formă de frunză de palmier stilizată, acordată de Academia Franceză oamenilor de ştiinţă şi artiştilor. – Din fr. palme.

PÁLMĂ s. v. limbă, mistrie.

PÁLMĂ s. 1. (ANAT.) mână, (arg.) stachie. (Ţine în ~ o monedă de 100 de lei.) 2. (pop. şi fam.) scatoalcă, (reg.) plesnet, tapangea, (Bucov. şi Transilv.) cleapşă, (Munt.) leapşă, (prin Mold. şi Bucov.) ştearsă, (prin Mold.) ştarghie, (prin vestul Transilv.) taiveriţă, (înv. şi fam.) calcavură. (I-a tras o ~ zdravănă.) 3. (BOT.) palma-Maicii-Dom-nului (Orchis maculata) = (reg.) bujor, iarba-şar-pelui, limba-cucului, mâna-Maicii-Domnului; palma-pământului (Gymnadenia conopea) = (reg.) ură, limba-cucului, mâna-Maicii-Domnului.

pálmă (a mâinii, ramură de palmier) s. f., g.-d. art. pálmei; pl. pálme

PÁLM//Ă¹ ~e f. 1) (la om şi la maimuţe) Partea interioară a mâinii, cuprinsă între încheietura cu antebraţul şi vârful degetelor. ♢ Lat de ~ unitate de măsură populară egală cu lăţimea unei palme cu degetele lipite. Podul ~ei partea interioară a mâinii cuprinsă între încheietura cu antebraţul şi degete. Dosul ~ei v. DOS. A bate din ~e a aplauda. Cât ai bate din ~e foarte repede. A ţine (sau a duce, a purta) pe cineva ca pe (sau ca în) ~ (sau ~e) a manifesta o grijă deosebită faţă de cineva. A-l mânca pe cineva ~a (sau ~ele) a avea chef de a bate pe cineva. A bate ~a a încheia un târg; a cădea de acord. Când va creşte păr în ~ nicicând. Cât păr în ~ nimic; nimeni. Ca-n ~ a) fără asperităţi; drept; plan; b) foarte amănunţit; detaliat. 2) Lovitură dată de cineva cu această parte a mâinii. ♢ A lua pe cineva la ~e a pălmui pe cineva. A trage (sau a da, a şterge) cuiva o ~ a lovi pe cineva cu palma (mai ales peste obraz). A mânca o ~ a primi o lovitură de palmă (mai ales peste faţă). 3) (în trecut) Unitate de măsură a lungimii egală cu distanţa dintre vârful degetului mare şi al celui mic depărtate la maximum unul de altul (aproximativ 25-28 centimetri). ♢ De o ~ de mărime foarte mică sau foarte mare (în funcţie de dimensiunile obiectului comparat cu palma). O ~ de pământ (sau de loc) o suprafaţă de pământ (sau o distanţă) foarte mică. 4) Obiect cu care se bat covoarele; bătător. [G.-D. palmei] /<lat. palma

PÁLM//Ă² ~e f. înv. 1) Simbol al unei victorii, constând dintr-o ramură de palmier. 2) (în arta decorativă) Ornament având forma stilizată a unei frunze de palmier; palmetă. [G.-D. palmei] /<fr. palme

PÁLMĂ s.f. (Liv.) Ramură de palmier (socotită ca semn al biruinţei). ♦ Motiv ornamental. ♦ Palmele academice = distincţie acordată de Academia Franceză oamenilor de ştiinţă şi artiştilor. [Cf. fr. palme, lat. palma].