PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care adoptă şi susţine o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detaşament organizat de luptă, care acţionează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan.

Partizan ≠ adversar

PARTIZÁN s. 1. v. adept. 2. v. părtinitor.

partizán s. m., pl. partizáni

PARTIZÁN ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană care adoptă şi susţine o cauză. ~ al demilitarizării. 2) Participant la lupta armată dusă de detaşamente organizate în spatele frontului. /<fr. partisan, rus. partizan

PARTIZÁN, -Ă s.m. şi f. 1. Adept, susţinător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. Luptător într-un detaşament care acţionează în spatele frontului inamic. [Cf. fr. partisan, rus. partizan].