PÁZNIC, paznici, s.m. 1. Cel care păzeşte; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic.

PÁZNIC s. 1. pază, păzitor, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristav, priveghi, strajnic, străjuitor, veghe, veghetor. (E ~ pe câmp.) 2. v. gardian.

páznic s. m., pl. páznici

PÁZNI//C ~ci m. Persoană care are sarcina de a păzi ceva. /pază + suf. ~nic

páznic, páznice, s.m. (reg.) 1. scoaba dogarului şi dulgherului. 2. deschizătură făcută la marginea laterală a osiei (a plasei de prins peşte).