PERIMÉTRU, perimetre, s.n. 1. (Mat.) Suma lungimilor laturilor unui poligon; linie închisă care mărgineşte o suprafaţă. 2. Suprafaţă cuprinsă într-un perimetru (1); limită a teritoriului unei localităţi, a unei zone etc. – Din fr. périmètre, ngr. perímetros, germ. Perimeter.

PERIMÉTRU s. v. cuprins, limită.

PERIMÉTRU s. (GEOM.) circumferinţă, (înv.) contur, împrejurare, împrejurime, înconjurare, ocol, măsură împrejur. (~ul unei suprafeţe.)

perimétru s. n. (sil. -tru), art. perimétrul; pl. perimétre

PERIMÉTR//U ~e n. 1) mat. Suma lungimilor tuturor laturilor unui poligon. 2) Linie marginală a unui contur închis. 3) Limită a teritoriului unei localităţi sau a unei zone anumite. /<fr. périmetre

PERIMÉTRU s.n. 1. Suma lungimilor laturilor unei figuri geometrice plane. 2. Contur, linie marginală, limită a unei zone dintr-un teren, dintr-un cartier etc. ♦ (Fig.) Sferă, cuprins, domeniu. 3. (Med.) Instrument pentru măsurarea câmpului vizual. [Cf. fr. périmètre, lat., gr. perimetros < gr. peri – împrejur, metron – măsură].