PERSECÚŢIE, persecuţii, s.f. Urmărire nedreaptă şi perseverentă a cuiva, cu intenţia de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistenţă; persecutare. ♢ Mania persecuţiei = stare patologică manifestată prin ideea fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. – Din fr. persécution.

PERSECUŢIE s. 1. v. persecutare. 2. v. prigoană. 3. v. oprimare.

persecúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. persecúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. persecúţiei; pl. persecúţii, art. persecúţiile (sil. -ţi-i-)

PERSECÚŢI//E ~i f. v. A PERSECUTA. ♢ Mania ~ei anomalie psihică a unor persoane obsedate de ideea fixă că sunt mereu persecutate. [G.-D. persecuţiei] /<fr. persécution, lat. persecutio, ~onis

PERSECÚŢIE s.f. Urmărire a cuiva pentru a-i face un rău pe nedrept; prigoană, persecutare. ♢ Mania persecuţiei = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. [Var. persecuţiune s.f. / cf. fr. persécution, lat. persecutio].