PIC¹, (I) interj., (II) picuri, s.n. I. Interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită sunetul produs de căderea în picături a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocul păsărilor când ciugulesc. II. S.n. 1. Picătură (1), strop. 2. Cantitate, măsură, durată etc. (foarte) mică din ceva; strop, fir, fărâmă. ♢ Loc. adv. (Câte) un pic = a) puţin; b) (în construcţii negative) deloc. Nici pic = deloc, câtuşi de puţin. Pic cu pic = puţin câte puţin, încetul cu încetul. ♢ Loc. adv. şi adj. Fără (un sau nici un) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... [Var.: (reg.) pícur s.m.] – Onomatopee.

PIC², picuri, s.n. Ciocan de abataj. – Din germ. Pick[hammer].

PIC³ s.n. Produs chimic folosit pentru scoaterea petelor de cerneală (albastră). – Din picătură (derivat regresiv).

PIC s. v. picon.

PIC interj., s. I. interj. ţâr! (Apa se prelinge şi face: ~!, ~.) II. s. 1. v. picătură. 2. v. bucăţică. 3. fărâmă, fir, picătură, pişcătură, strop, (reg.) piculete, strelice, ţâră, (Mold. şi Munt.) sleamă, (fig.) scânteie. (Nici un ~ de ...) 4. (fig.) dram, strop. (Un ~ de noroc, de minte.)

pic interj.

pic s. n. /pícur s. m. (picătură), pl. pícuri

pic (fărâmă) s. n.

pic (miner., nav.) s. n., pl. pícuri

PIC¹ interj. (se foloseşte, deseori repetat, pentru a reda zgomotul produs de căderea picăturilor unui lichid pe o suprafaţă). /Onomat.

PIC² ~uri n. 1) Părticică globulară de lichid; strop; picătură. 2) Cantitate foarte mică din ceva; fărâmitură; picătură; strop; dram. ~ de făină. 3) Durată foarte scurtă. ~ de timp. /Onomat.

PIC³ n. Produs chimic folosit pentru curăţarea petelor de cerneală. /Din picătură

PIC¹ s.n. 1. Vergă aşezată oblic pe catargul de la pupă, pe care se leagă partea de sus a unei pânze. ♢ La pic scurt (despre ancoră) = cu puţin lanţ la apă. 2. Compartiment etanş la extremitatea dinspre proră sau dinspre pupă a unei nave. [< fr. pic].

PIC² s.n. Ciocan de abataj; pichamăr. [< germ. Pick(eisen), engl. peak].