PIÉRDERE, pierderi, s.f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă materială, stricăciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este păgubit. ♢ Loc. adv. În pierdere = fără câştig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieţi omeneşti. ♦ (Tehn.) Diferenţă dintre cantitatea de material, de forţă etc. introdusă într-un sistem tehnic şi cantitatea întrebuinţată în mod util. ♦ Înfrângere, insucces (în luptă, la jocuri, în competiţii sportive). – V. pierde.

Pierdere ≠ câştig, câştigare

PIÉRDERE s. v. avort, decedare, deces, dispa-riţie, distrugere, moarte, nimicire, pieire, potopire, prăpădire, răposare, sfărâmare, sfârşit, stingere, sucombare, zdrobire.

PIÉRDERE s. 1. v. pagubă. 2. pagubă, (fig.) pârleală. (Cum şi-a scos ~?) 3. v. deficit. 4. v. iro-sire. 5. ratare, scăpare. (~ unei mari ocazii.) 6. reducere, scăzământ. (~ în greutate.)

piérdere s. f., g.-d. art. piérderii; pl. piérderi

PIÉRDER//E ~i f. 1) v. A PIERDE şi A SE PIERDE. 2) mai ales la pl. Parte pierdută dintr-un bun material sau dintr-un efectiv. ♢ A fi în ~ a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. /v. a (se) pierde

pierdere totala sau partiala a memoriei-Din fr. amnesie