PIERITÓR, -OÁRE, pieritori, -oare, adj. 1. Supus morţii, pieirii; muritor. ♢ Expr. Pieritor de foame = (despre oameni) foarte sărac, care nu are nici ce mânca; muritor de foame. 2. Care dispare sau se risipeşte, care nu durează; trecător, efemer. [Var.: (înv. şi reg.) pieitór, -oáre adj.] – Pieri + suf. -tor.

Pieritor ≠ etern

PIERITÓR adj. 1. v. muritor. 2. v. trecător.

pieritór adj. m., pl. pieritóri; f. sg. şi pl. pieritoáre

PIERIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care piere; care este supus pieirii; muritor. Civilizaţie ~oare. 2) fig. Care trece repede; care durează puţin timp; muritor; trecător. Slavă ~oare. /a pieri + suf. ~tor